Aparitia cancerului de sân
     Cancerul de sân este un complex de boli
     Starile precanceroase ale sânului: o serie de afectiuni cum ar fi:
          - mastoza fibrochistica;
          - fibroadenomul mamar;
   
      - infectii cronice ale sânului, care se pot transforma în cancer.
     Cancerul propriu-zis, în care ne confruntam cu aparitia unui grup de celule care se dezvolta anormal.   În functie de localizarea tumorii, în practica medicala întâlnim:
          - cancere ductale, care se dezvolta în caile prin care se scurge în mod normal laptele;
          - adenocarcinom, în care cancerul se formeaza în tesutul glandular;
          - alte tipuri de cancere care se dezvolta în tesutul gras,conjunctiv al sânului.

    
Examinarea sânilor si a zonei din jurul acestuia, în vederea recunoasterii semnelor
     Sânii se examineaza în perioada imediata încetarii ciclului menstrual, deoarece în aceasta perioada sânii sunt decongestionati si astfel pot fi palpati eficient.
    
Se va începe cu observarea cu ochiul liber a sânilor. În fata oglinzii, cu mâinile pe solduri, se va cauta cu privirea orice modificari de forma, de volum, adâncituri sau proeminente la nivelul acestora. De asemenea se verifica eventualele modificari ale tegumentului: aparitia unei usoare retractii în sân sau, dimpotriva, îngrosarea unei portiuni de tesut, care îsi schimba si aspectul semanând cu coaja de portocala, asa-numita retractie a mamelonului, asimetria mameloanelor, aparitia eczemelor sau eritemelor la nivelul mamelonului sau a zonei periareolare care se pot transforma în formatiuni tumorale în cazul unui tratament neadecvat.
     Importante sunt si modificarile în jurul zonei sânului: tumora poate sa se manifeste la nivel ganglionar. În aceasta situate, apare un nodul foarte mare care începe sa creasca deasupra sânului, în asa-numitul grup ganglionar prepectoral, mergând uneori la abces, ori se pot descoperi ganglioni aparuti brusc în axila sau deasupra claviculei, de aceeasi parte sau de partea opusa.
     Observarea vizuala va continua cu mâinile ridicate.
    
Urmatorul pas este palparea. Se va împarti imaginar sânul în patru cadrane pentru a palpa sistematizat zonele. Cu buricele degetelor aratator si mijlociu se va palpa fiecare dintre aceste zone atent. Sânul drept se examineaza cu mâna stânga si invers. Pot fi descoperite formatiuni tumorale în sine (se pot simti prin palpare) si care se manifesta de regula printr-o usoara jena la diverse miscari, femeia simte ca ceva, acolo, "o tine", Este cazul asa-numitelor tumori schiroase, care nu se dezvolta ca masa tumorala, ci mai mult ca tesut conjunctiv. De asemenea se poate constata o Crestere persistenta a temperaturii locale la nivelul sânului precum si mâncarimi la nivelul glandei mamare
   
Ultimul pas în examinarea sânilor îl reprezinta exprimarea mamelonului, adica strângerea acestuia, pentru a se constata daca nu apar secretii, care uneori au caracter laptos, alteori sunt sangvinolente. Astfel de scurgeri pot persista mult timp dupa nastere, fiind cauzate de infectii cu streptococ la nivelul amigdalelor. Odata cu rezolvarea infectiei, înceteaza si scurgerea. Cu toate ca secretiile nu sunt semnificative; nu apar numai în caz de cancer, dar orice scurgere trebuie sa determine femeia sa se adreseze medicului.
      Urmarind cu atentie si constiinciozitate acesta inspectie a sânilor, putem constata, la timp, daca avem de-a face cu o serie de afectiuni, care pot fi consecinta dezvoltarii anormale a unei formatiuni tumorale, cu posibila metastazare la distanta: ganglioni, plamâni, ficat sau creier.
      Orice anomalie constata în timpul examinarilor este un semnal de alarma si se va lua imediat legatura cu medicul.

     
Simptome precanceroase
          - inflamatia sânului cu debut brusc, dar care treneaza, care nu cedeaza la antibiotice sau la antiinflamatorii. Mai pot sa apara si modificari ale tesutului sânului, dupa un traumatism. Când apare un hematom, acolo ramâne o zona dura si, ulterior, la palpare, femeia îsi da seama ca zona respectiva creste.
       
- efecte secundare ale altor afectiuni, de exemplu boli ale sângelui (leucemia) sau afectiuni ale ovarelor (ovarul polichistic , inflamatiile ovariene cronice).

     Cauzele aparitiei tumorilor si factorii de risc
     Cauzele aparitiei cancerului de sân sunt discutabile. Cele precise nu se cunosc înca, la fel ca în  toate celelalte tipuri de cancere.
   
Factori de risc generali:
         - angajarea femeii din ce în ce mai mult în viata sociala, ceea ce duce la nerespectarea programului de zi si de noapte, nerespectarea perioadelor de ciclu menstrual, când femeia are nevoie de odihna mai multa.
          - solicitarea fizica si nervoasa a femeii gravide, care la debutul sarcinii ar trebui sa stea linistita, nu în conditiile de stres pe care le presupune deplasarea la serviciu si munca propriu-zisa.
          - perturbarea sanatatii sânului prin refuzul de alaptare a nou nascutilor; multe femei recurgând la biberon si lapte praf, neavând timp pentru hranirea adecvata a copilului. Unele femei fac acest lucru din motive strict "cosmetice", în detrimentul sanatatii proprii si a propriilor copii.
         - exagerarea operatiilor estetice, stiut fiind faptul ca un cancer de san se poate dezvolta chiar de la nivelul cicatricelor sau pe fondul traumatismelor cronice repetate.
          - debutul vietii menstruale mai devreme, expune femeia la o perioada mai îndelungata de actiune a hormonilor si atunci ar putea sa apara cancerul de ovar sau de sân. De asemenea, se admite si ideea transmiterii genetice.

      
Existenta unui teren propice pentru dezvoltarea unui cancer de sân, si factorii specifici care pot concura la declansarea lui.
       Factorii de risc sunt foarte multi. Unii actioneaza o singura data si, pe un teren propice, declanseaza cancerul , altii actioneaza cronic, în timp. Astfel, chiar statutul de femeie este un factor de risc, cu toate ca si barbatii pot fi afectati de cancerul de san, unde evolutia este mult mai rapida si duce de regula la deces pentru ca barbatul are tesut mamar mai putin decât al femeii si atunci diseminarea (raspândirea în alte tesuturi) este mai rapida.
        
- aparitia mastozelor, mastitelor etc, în cursul alaptarii;
        
- tulburarile de menstruatie însotite de suferinte secundare ale sânului - multe femei au dureri de san tn perioadele de ciclu menstrual, sânii sunt mai plini etc.;
        
- neefectuarea unui control hormonal si a unui tratament hormonal adecvat;
       
- expunerea la radiatii, fiind unanim recunoscut faptul ca radiatiile ultraviolete cresc riscul aparitiei cancerului de piele. Sânii nu sunt protejati de un strat foarte gros de piele, glanda mamara este expusa la actiunea razelor ultraviolete si atunci exista si problema aparitiei cancerului de sân la femeile care se expun la radiatii. Incidenta cancerului de san a crescut în ultimul timp, de când exista aceasta moda "topless" (statul pe plaja cu sânii goi).
       
- factorii de metabolism, cum ar fi obezitatea, consumul excesiv al unor alimente nocive, droguri sau alcool, pot afecta glandele mamare. Consumul excesiv de alimente si bauturi acide, curele alimentare de tip restrictiv, care produc grave alterari de metabolism, în final fiind indusa acidoza metabolica, principalul factor incriminat în declansarea oricarui tip de cancer.
     
  - tratamentele hormonale efectuate de obicei fara un control prealabil, în special administrarea de hormoni, pot determina aparitia unor tulburari la nivelul sânului si, ulterior, declansarea cancerului, abuzul de anticonceptionale (recomandate sau nu), care pot influenta negativ echilibrul hormonal al organismului femeii.
     
  - menopauza, mai ales când s-a instalat foarte devreme, ori a fost indusa in urma unor tratamente chirurgicale (histerectomii, interventii pe ovare etc.).
       
- alte boli care predispun la cancer: leucemiile, afectiunile ovariene (insuficienta ovariana, ovare polichistice etc.), bolile tiroidiene (hipertiroidia si hipotiroidia) pot determina secundar aparitia cancerului de sân.
      
- stresul, implicat în modificarile starilor psihoafective ale femeii. La peste 90% dintre femeile cu cancer de san tumora apare în urma unor traume psihice deosebite: pierderea cuiva drag din familie, divort, o pierdere financiara importanta, pierderea casei sau a serviciului.
        - lipsa orgasmului sexual, acesta fiind capabil sa produca o reorganizare, o echilibrare hormonala feminina si se refera la capacitatea femeii de a ajunge la orgasm în timpul actului sexual, nu la numarul de acte sexuale sau daca este sau nu casatorita!
      
      
Tipuri de diagnostic
       Primul pas în diagnostic este examenul clinic, pe care îl face ori medicul, ori femeia prin autoexaminare.  Întotdeauna  este  foarte bine ca femeia sa se palpeze, atât în pozitie verticala, cât mai ales în pozitia culcat, deoarece multe tumori debuteaza undeva în spatele sânului, în santul submamar, unde sânul se uneste cu toracele. Autoexaminarea trebuie sa cuprinda:
        
- sânii, axilele, zona prepectorala (deasupra sânilor), zona de deasupra claviculelor. La orice denivelare descoperita în aceste zone, la orice senzatie dureroasa sau neplacuta, femeia trebuie sa consulte imediat medicul.
        Urmeaza ca medicul sa recomande un examen ecografic cu indicatii si asupra vascularizatiei tumorii respective. Tumora poate fi masurata si se poate observa pe parcursul unei luni calendaristice (perioada premenstruala si cea postmenstruala) evolutia ei, inclusiv vascularizatia. O denivelare anormala nu înseamna neaparat o tumora; pot fi noduli, chisturi mamare - dar si acestea pot fi considerate stari precanceroase sau se pot suprainfecta si pot da abcese neplacute. O serie de formatiuni tumorale au caracter benign. În acest sens pentru foarte multe tari, biopsia constitute sistemul ultim de referinta, prin care se pune diagnosticul cu certitudine, deoarece este o metoda invaziva. Foarte multe paciente se plâng de faptul ca tumora (care pâna atunci nu era dureroasa) devine brusc dureroasa sau creste în volum, iar locul biopsiei pastreaza mult timp o senzatie de jena.
       Cele mai noi teorii în diagnosticarea cancerului mamar, apreciaza gradul de extindere al cancerului în functie de numarul de ganglioni care sunt prinsi în axila. Este o metoda de diagnostic, dar nu de certitudine, pentru ca acest cancer, în functie de locul unde este situat pe san, poate sa dea metastaze în axila, sau de partea opusa în axila, în zonele supraclaviculare, uneori pe asa numitul lant ganglionar toracic intern, situat de o parte si de alta a sternului, în torace. Cancerul de san disemineaza întotdeauna în ganglioni, dar nu putem spune cu certitudine daca aceasta diseminare este data de prezenta celulei tumorale sau este numai o inflamatie, ca la orice alta leziune. Ganglionii limfatici fac parte din sistemul imunitar, din mecanismul de aparare ce împiedica raspândirea oricarei infectii sau proliferarea celulelor de tip inflamator, care încearca sa atace întregul organism.
       Unele femei sunt diagnosticate tardiv, cu cancere de san în stadiul III sau IV. Stadializarea cancerelor ajuta la încadrarea pacientei în anumite proceduri terapeutice. În baza acestor stadii ( potentiale), se poate adopta o anumita terapie sau se pot face statistici de supravietuire, la aplicarea anumitor proceduri. Stadiile de dezvoltare ale cancerului au un caracter destul de scolastic. Fara îndoiala ca asa numitul grad IV, în economia medicala actuala, reprezinta un grad foarte avansat, dar nici aici nu pot sa spun ca este letal, pentru ca am întâlnit reveniri spectaculoase din gradul IV, la fel cum exista si intrarea în hibernare a tumorii în acest grad.  În  cazul  cancerelor schiroase, care sunt retractive, rata de supravietuire este îndelungata, cu tratament adecvat - se cunosc cazuri de supravietuire la 16 ani de la diagnosticare! Chiar si pentru cazurile grave, fara speranta, exista tratamente eficiente, care pot evita decesul rapid al pacientului.
Se cunos situatii ale unor paciente din mediul rural care nu s-au tratat cu nimic. Au refuzat operatia, au refuzat tratamentul oncologic, nu au facut tratamente alternative, dar traiesc si în prezent. Cum de a fost posibil acest lucru, ramâne un mister. Trebuie sa dam crezare statisticilor dupa care, între 7-8% din cancere se vindeca spontan sau intra în starea de hibernare.


       Tratamentul cancerului
       În momentul în care se descopera o tumora, prima tentatie este îndepartarea ei, prin interventie chirurgicala. Dar, datorita teoriilor elaborate în timp (unele verificate, altele nu prea), s-a ajuns la concluzia ca nu trebuie sa abordam de la început chirurgical tumora, ci chirurgia trebuie sa faca parte dintr-un sistem terapeutic care se bazeaza pe stabilirea diagnosticului în urma biopsiei. Atunci, în mod normal, trebuie stabilit un colectiv format din medicul chirurg, medicul oncolog, medicul radioterapeut si alti medici, care sa puna la punct protocolul terapeutic. Acest protocol poate sa includa iradierea ca prim pas.
       
  - iradierea urmareste uciderea directa, prin ardere (cu raze X sau cobaltoterapie) a tumorii de sân, cât si a potentialelor metastaze din ganglioni. Radioterapia se face atât pe sâni, cât si pe ganglioni. În cazurile avansate, când exista metastaze osoase, se face radioterapie si pe metastaze.
       
  - chimioterapia, presupune administrarea de medicamente care se adreseaza strict celulei canceroase. Aici apare o ciudatenie: în timp ce radioterapia actioneaza local, dar are si efect general (distruge celulele canceroase, astfel fiind benefica pentru întregul organism prin faptul ca opreste proliferarea acestora), chimioterapia are în primul rând efecte adverse generale, fiind benefica local numai în plan secundar. Efectele adverse ale chimioterapiei afecteaza foarte mult pacientul în plan general, ducând la caderea parului, atunci când dozele sunt puternice, senzatii de voma, de rau general etc.
       Aceste tratamente actioneaza asupra mecanismelor de înmultire celulara, distrugându-le. Dar înmultirea celulara, chiar daca este mult mai intensa la nivelul celulei canceroase, o avem si în restul organismului si pielea îsi regenereaza celulele, si mucoasa digestiva, si firele de par, si unghiile, si ficatul etc. Astfel ca si mecanismele fiziologice de înmultire celulara sunt blocate, distruse sau dereglate. De exemplu, o femeie nu mai are menstruatie dupa citostatice, la barbati se înregistreaza o supresie hormonala care determina lipsa libidoului, aparitia impotentei etc.
         
- tratamentul chirurgical intervine dupa ce s-au realizat deziderate apreciate obiectiv, pe baza unor analize sau masuratori, în urma radioterapiei.
       Dupa tratamentul chirurgical urmeaza o noua cura - fie de radioterapie, fie de citostatice - pentru a consolida efectele interventiei chirurgicale.

      
Eficienta interventiei chirurgicale
       Atât timp cât medicul chirurg, tinteste numai boala canceroasa (tumora în sine) si nu tine cont de pacient, succesele vor fi limitate. Unii pacienti nu se simt deloc bine, din punct de vedere psihic, daca tumora nu este extirpata. Ei o simt, asteapta sa se retraga, asteapta de la medic sa faca ceva ca tumora sa dispara. lar medicul continua sa-i recomande chimioterapie si radioterapie, facându-l sa se simta din ce în ce mai rau - atât fizic, cât si psihic. O operatie poate da pacientului senzatia ca a fost eliberat, "curatat" de boala. Dincolo de efectul psihic (foarte important, de altfel), o interventie chirurgicala facuta corect si la timp poate salva pacientul, poate vindeca boala. De aceea, foarte multi chirurgi folosesc în terminologia curenta termenul de "curatare" a locului, ceea ce îi da un plus de siguranta pacientului.
       În cazul pacientelor acest "curatat" ar putea însemna pierderea unui sot - o trauma psihica majora. Suferinta psihica a unei femei care a suferit amputatia unuia sau chiar a ambilor sâni este foarte. Tocmai de aceea chirurgia si-a reconsiderat putin modalitatile de abordare si din ce în ce mai des se face asa-numita sectorectomie - extirparea zonei afectate de tumora, încercand sa se conserve restul.
       Totusi, exista trei situatîi în care trebuie scos de la început: în cazul tumorilor ductale, al mastitei carcinomatoase si în cazul în care tumorile produc un disconfort pacientei prin marimea lor sau prin ulceratii (s-au transformat într-o rana). Radicalitatea oncologica, cu operatii amputante, se practica doar în cazurile în care se impune, pentru ca este deosebit de traumatizanta pentru paciente. În plus, complicatiile secundare - umflarea cronica a bratului, prabusirile scapulare determinate de extirparea unor muschi, periartrita cronica scapulo-humerala (un fel de inflamatie cronica a umarului), dezechilibrele de coloana sunt destul de des întâlnite în astfel de cazuri.
       Ar trebui sa se renunte la ideea de operatie, macar pentru confortul psihic al bolnavului. Pe baza datelor unor scoli medicale de prestigiu, prin comparatie o operatie extinsa, versus cu o operaie minima, însotita de chimioterapie si radioterapie (din ce în ce mai eficiente si cu efecte adverse mai putin nocive pentru pacient), rezultatele în timp pot fi aceleasi. Asa ca, din punct de vedere profesional, ar trebui sa se apeleze la interventia minima.
       Daca la suferinta data de boala, de efectele secundare ale chimioterapiei si ale radioterapiei, care de obicei nu sunt palpabile fizic, se mai adauga si suferinta pe care o produce medicul chirurg, prin afectiunile secundare amintite anterior, nu se poate considera ca este aplicat un tratament corect pacientei cu cancer de sân. În plus, nu se poate compensa pierderea unui san cu o proteza, pentru ca interventiile prin radioterapie si chimioterapie fac ca pielea si organismul pacientei sa raspunda negativ la proteza. Se poate recurge în timp la aceasta protezare, dar nu imediat.

      
Eficienta tratamentului hormonal
       Cancerul de sân, ca si cancerul de prostata, beneficiaza de un tratament suplimentar fata de alte tumori, respectiv tratamentul hormonal. Din tesutul tumoral extirpat în urma interventiei chirurgicale (nu din biopsie) se fac teste imuno-histochimice care stabilesc raspunsul imunitar al organismului fata de tumora, dar si o serie de teste hormonale, care ne arata daca tumora este influentata hormonal sau nu. În functie de aceste teste se pot recomanda terapii de blocaj hormonal ori se poate interveni chirurgical sau prin radioterapie, pentru stoparea functiei ovariene. Aici intervine însa problema intrarii femeii respective în menopauza fortata, astfel ca medicul nu va mai sti daca simptomele sunt date de boala în sine sau de instalarea menopauzei, deci dificultatea cazului se amplifica. Si daca ne gândim ca acest cancer poate fi determinat si de instalarea fortata a menopauzei, gânditi-va ce se întâmpla de fapt! Tocmai din aceasta cauza se fac comisii de studiere a cazului, care includ obligatoriu si un medic endocrinolog.
       În practica medicala se pot întâlni doua situatii de suprimare chirurgicala si medicamentoasa a unui anumit tip de hormon care le declansa pacientelor boala. Desi uneia dintre paciente i-au fost extirpate ovarele si altei paciente i s-a facut radioterapie (deci, practic, organele lor nu mai puteau sa-l secrete), acel hormon era totusi prezent în analizele de laborator. Totodata, s-a observat ceva foarte interesant: la femei, chiar daca le sunt scoase ovarele, nu o sa le creasca barba si nu o sa vorbeasca mai gros, pe când la barbati, daca li se extirpa testiculele, ei în mod sigur vor capata caractere feminine: vor fi putin mai nevrotici, vor începe sa vorbeasca mai subtire etc. De unde concluzia ca extirparea ovarelor nu rezolva decât teoretic problema hormonala la femei, hormonii producându-se si altundeva în organism.

       
Eficienta tratamentelor complementare
        Sustinerea imunitara a organismului trebuie sa intre în terapia curenta, alaturi de terapia oncologica specifica. Imunoterapia (o ramura inclusa deocamdata în terapiile complementare, dar care de fapt ar trebui "avansata" în categoria terapiilor traditionale) reprezinta o terapie de stimulare sau de modulare imunitara, în functie de particularitatile si nevoile pacientului. Aceasta este, de fapt, o terapie de crestere a capacitatii de aparare a organismului, utila în orice afectiune. Exista mai multe teorii contradictorii, conform carora organismul ba poate sa atace singur celula canceroasa, depistând functia ei anormala, ba ca nu ar putea sa o atace, pentru ca, de fapt, este o celula care-i apartine, nu-i este straina precum o bacterie, de exemplu. În orice caz, se constata ca în boala canceroasa  exista o imunitate scazuta. Poate fi consecinta bolii cum la fel de bine poate fi cauza declansarii afectiunii, rezultatul terapiilor oncologice clasice, urmarea depresiei psihice a pacientului etc. Deocamdata, totul este la nivel de teorie. Cert este ca, în practica, terapia de stimulare imunitara este foarte importanta, pentru ca sustine organismul în lupta cu cancerul, îl fereste de efectele secundare ale diverselor infectii, raceli sau alte afectiuni care pot sa apara concomitent, ori de efectele bolilor cronice preexistente ale bolnavului de cancer. Sustinerea imunitara a organismului trebuie sa intre în terapia curenta, alaturi de terapia oncologica specifica.
       Extractul de vâsc
       În cadrul terapiilor imuno-modulatoare în momentul de fata se pune accent pe extractul de vâsc ISOREL, datorita experientei dr. Eduard Togoreanu de peste 15 ani, în urmarirea efectelor acestuia, în diferite tipuri de cancer. Cu mult timp în urma, o echipa de medici, farmacisti si cercetatori din domeniul medical, au ajuns la concluzia ca, acolo unde nu pot ataca direct boala, pentru ca nu sunt suficiente informatii despre ea trebuie sa încerci fie preventia, fie sa cresti rezistenta organismului, prin administrarea de medicamente, prin crearea unui ambient special, prin terapii naturale (în special fitoterapie), care sa refaca imunitatea organismului si sa-i creasca gradul de suportabilitate a bolii. Se stie ca cele mai bune mecanisme de vindecare nu le poseda medicina, ci tot organismul omenesc. Plecând de la aceasta teorie, s-au creat diverse terapii de sustinere a organismului. Printre ele se numara si extractul de vâsc, promovat pentru prima data în medicina antroposofica, folosit de multa vreme ca imunomodulator complex. Studiile facute pâna în prezent arata foarte clar ca ISOREL actioneaza împotriva cancerului de orice tip, prin cresterea limfocitelor T, care intra în strategia de aparare a organismului, favorizând metabolismul ficatului, metabolismul cerebral, stimulând timusul si rata de înmultire celulara normala, nu cea aberanta. De asemenea, ISOREL actioneaza direct asupra membranei celulei canceroase, care are alte caracteristici decât celulele normale, producând anumite blocaje la nivelul membranei, stopându-i astfel dezvoltarea. Deoarece efectele lui secundare sunt legate numai de supradozare (ca orice alt medicament sau chiar un banal ceai), extractul de vâsc este, un medicament de uz general imunostimulator, foarte important în cadrul complexului terapeutic actual în cancere. Atentie, ISOREL nu este un produs alternativ, nu înlocuiegte terapia oncologica, ci poate fi considerat mai degraba un preparat complementar imunomodulator.
       Studiile si cercetarile efectuate de-a lungul anilor, în care a fost folosit, ne arata ca efectele extractului de vâsc sunt reale si este un  adjuvant necesar, care sustine foarte bine organismul în timpul terapiilor oncologice clasice. Bolnavul care primeste extractul de vâsc suporta mult mai usor chimioterapia si radioterapia, se reface mai rapid dupa proceduri, este protejat de toxicitatea acestora asupra sistemului nervos, asupra celulei hepatice etc. ISOREL nu vindeca, nu face minuni, nu salveaza bolnavul de cancer în lipsa altui tratament, dar este un factor terapeutic natural care ajuta pacientul în lupta cu boala si în recuperarea dupa starile toxice date de celelalte terapii cunoscute.
      
Miscarea fizica
       Plecând de la statistici, s-a constatat ca sportivii sunt mai putin predispusi la dezvoltarea cancerului. Vorbim inclusiv de gimnaste sau handbaliste, unde întâlnim traumatisme frecvente. lata ca prima metoda de recuperare a unui bolnav de cancer este miscarea fizica, cu atât mai mult recomandata dupa operatii serioase, de extirpare a sânului, atunci când întreaga musculatura pectorala este scoasa si apar probleme de statica a coloanei vertebrale, probleme respiratorii, toracale, probleme la articulatia umarului din partea operata etc. În prima etapa, aici se recomanda kinetoterapia si gimnastica medicala, care ajuta recuperarea. Indiferent de marimea sânului, acesta este un factor de greutate pe care creierul îl înregistreaza, asadar extirparea lui va duce la diferente de greutate, de echilibru, va lipsi o chinga musculara importanta pentru articulatia umarului si un sprijin corect pentru coloana. De aceea, procedurile amintite trebuie începute imediat dupa cicatrizarea operatiei.
      
Tehnicile de relaxare si odihna pacientei sunt, de asemenea,foarte importante. Problema este daca reusim sa le implementam sau nu pe bolnava. Exista deci, la femei, o serie de "fixatii gospodaresti" pe care este foarte greu sa le suprimi si care creeaza un stres major, daca nu sunt facute la timp.
     
Echilibrul psihic
       Este foarte importanta atmosfera din cadrul familiei pacientei, dupa o astfel de interventie chirurgicala. Barbatii obtuzi ajung sa divorteze dupa ce sotiile lor pierd un sân, considerând ca nu mai sunt atragatoare. Unii chiar afirma ca nu mai simt nici o atractie sexuala pentru ele. Aici are nevoie de consiliere psihologica nu pacienta, ci sotul ei.
       De asemenea, nu trebuie sa uitam un aspect foarte important: confruntarea dintre pacient si societate, aceasta însemnând atât reteaua oncologica în care ajunge pentru tratament, cât si reîncadrarea sociala dupa terapie, respectiv recapatarea locului de munca al pacientei.

      Dieta
       Bolnavul de cancer trebuie lasat sa manânce ce vrea, ce are pofta, ce poate, fiindca un pacient care face, chimioterapie are greturi, varsa.
       Exista în lumea medicinii naturale interdictii majore, care sunt de fapt calamitati pentru bolnav. De exemplu, interzicerea consumului de cafea, desi studiile de biochimie arata ca cofeina este un anticancerigen redutabil. La fel, interzicerea consumului de vin, desi studiile atesta ca resveratrolul (prezent în vinul rosu si strugurii rosii) este un antiinflamator redutabil. Sau mitul ca nu trebuie consumata carne de nici un fel, pentru ca proteina animala hraneste celula canceroasa. De fapt, proteina animala are un rol benefic în organismul uman, în procesele biochimice. Majoritatea ideilor preconcepute legate de cancer sunt legende; nici una nu se bazeaza pe fiziologie si nici pe biochimia alimentara. Sunt "gaselnite" care prind foarte bine la publicul neinformat, pentru ca au o umbra de logica. La fel ca si teoria calirii prin frig - sa stai în frig sau sa faci baie la copca, pentru a te cali. Dar daca organismul nu are suficiente resurse de termoreglare, nu te vei cali niciodata. Germanii au ajuns la aceasta concluzie, dupa 50 de ani de studii.

       Administrare de minerale, oligoelemente, vitamine, antioxidanti
       Ca si în cazul oricarui tip de cancer, s-a constatat ca, în timpul administrarii citostaticelor, exista o depreciere a refacerii pancreasului, a celulelor din tubul digestiv, tulburarea digestiei, si atunci este utila administrarea de zinc, pentru sustinerea pancreasului sau a glandelor salivare. De asemenea, este utila administrarea de seleniu, magneziu, mangan, cupru, argint, aur (care scad în starile canceroase), pentru refacerea echipamentului enzimatic al organismului. Se poate administra si un anumit tip de calciu biologic, pentru prevenirea osteoporozei. Se recomanda antioxidanti (dar nu cei de tip vitaminic, pentru ca o parte din vitamine scad efectul citostaticelor). Vitaminele A, C si D se pot administra în pauzele dintre citostatice.
       Mai exista un antioxidant de tip nou, pentru care cercetarile initiale au pornit de la Coanda si au fost finalizate în SUA. Se numeste Microhidrin si este un antioxidant pe baza de eliberare de ioni de hidrogen, ce se cupleaza foarte usor la radicalii liberi, iar moleculele rezultate sunt eliminate de organism pe cai fiziologice. Nu are efecte secundare si actioneaza foarte eficient.
     
Alcalinizarea sângelui
      La fel de importante sunt procedurile de alcalinizare a sângelui. Exista pulberi minerale cu potential alcalin intens, care se administreaza zilnic si prin care se obtine o alcalinizare a sângelui, corectând astfel tendinta la aciditate sanguina care este declansata fie de cancer, fie de chimioterapie sau radioterapie.
       Medicina americana utilizeaza foarte mult fermentii digestivi - nu exista pacient bolnav de cancer care sa nu primeasca fermenti digestivi, care ajuta procesele de digestie.
       Toate acestea se gasesc sub forma de produse naturale, ca suplimenti alimentari. Atentie, totusi, nu toate sunt eficace - depinde de doza, de firma producatoare, de contextul în care se recomanda. Din fericire, exista teste dupa care medicul poate aprecia daca este nevoie sau nu de administrarea lor.


       Preventia cancerului de sân, contextul în care se declanseaza boala
       Chiar daca incidenta cancerului de san a tot crescut în ultimii ani, femeile trebuie sa stie ca un control minim, ca banala autoexaminare, sau legatura directa cu medicul le poate salva viata. Cancerul de sân poate fi prevenit, exista un context în care se declanseaza boala. Primul pas este ca pacienta sa ajunga la medic si apoi - foarte important - sa-si gaseasca un medic cu care sa poata sta de vorba.
       Oricum, pacientul trebuie sa stie un lucru foarte important: sa nu se bazeze pe spusele unui singur medic. Se recomanda obtinerea a trei opinii medicale. Chiar daca aceste consultatii se traduc în costuri suplimentare, pretul platit va fi infinit mai mic decât un diagnostic gresit De asemenea, pacientul trebuie sa se informeze asupra bolii, inclusiv din revistele de specialitate, sa încerce sa-si cunoasca si sa-si înteleaga boala.
       Daca - Doamne fereste! - diagnosticul de cancer se confirma, este foarte importanta lupta. Pacienta trebuie sa-si doreasca vindecarea! Cel mai simplu este sa puna mâinile pe piept si sa astepte sa moara, conform legendei despre cancer. Nu se moare din cancer, se moare daca esti dezinformat, daca intri pe mâna cui nu trebuie, daca faci ce nu trebuie, daca intri în panica, daca nu mai esti atent. Pacienta trebuie sa faca pasii expusi pentru a depasi aceasta legenda care, din pacate, are baze foarte solide, si acestea sunt: neglijenta, descoperirea tardiva a bolii, intrarea pe mâna unor terapeuti nepregatiti, lipsa de informare corecta, starea de panica ce o va împiedica sa ia o hotarâre corecta.
Cancerul de sân. Prevenire, diagnostic, tratamente, simptome, factori de risc





portalul tău de informații și divertisment
Acasă Sănătate Lifestyle ShopMan Cariera Relații Știri Astrologie Divertisment Utile Casa Religie Forum Contact

© 2014 - 2016 by Olimp Star
Prin utilizarea acestui site sunteți de acord cu termenii si condițiile de utilizare

Cancerul de sân
index sitemap advanced
site search by freefind
Cancerul de sân, cauze si simptome
Sănătate - tratamente naturiste - afectiuni
                

Cancerul de sân.

            

Aparitia cancerului de sân.
        Starile precanceroase ale sânului.