Cancerul de sān


             

Aparitia cancerului de sān


              

Starile precanceroase ale sānului



     Aparitia cancerului de sān
    
Cancerul de sān este un complex de boli
    
Starile precanceroase ale sānului: o serie de afectiuni cum ar fi:
          - mastoza fibrochistica;
          - fibroadenomul mamar;
   
      - infectii cronice ale sānului, care se pot transforma īn cancer.
     Cancerul propriu-zis, īn care ne confruntam cu aparitia unui grup de celule care se dezvolta anormal.   Īn functie de localizarea tumorii, īn practica medicala īntālnim:
          - cancere ductale, care se dezvolta īn caile prin care se scurge īn mod normal laptele;
          - adenocarcinom, īn care cancerul se formeaza īn tesutul glandular;
          - alte tipuri de cancere care se dezvolta īn tesutul gras,conjunctiv al sānului.

    
Examinarea sānilor si a zonei din jurul acestuia, īn vederea recunoasterii semnelor
     Sānii se examineaza īn perioada imediata īncetarii ciclului menstrual, deoarece īn aceasta perioada sānii sunt decongestionati si astfel pot fi palpati eficient.
    
Se va īncepe cu observarea cu ochiul liber a sānilor. Īn fata oglinzii, cu māinile pe solduri, se va cauta cu privirea orice modificari de forma, de volum, adāncituri sau proeminente la nivelul acestora. De asemenea se verifica eventualele modificari ale tegumentului: aparitia unei usoare retractii īn sān sau, dimpotriva, īngrosarea unei portiuni de tesut, care īsi schimba si aspectul semanānd cu coaja de portocala, asa-numita retractie a mamelonului, asimetria mameloanelor, aparitia eczemelor sau eritemelor la nivelul mamelonului sau a zonei periareolare care se pot transforma īn formatiuni tumorale īn cazul unui tratament neadecvat.
     Importante sunt si modificarile īn jurul zonei sānului: tumora poate sa se manifeste la nivel ganglionar. Īn aceasta situate, apare un nodul foarte mare care īncepe sa creasca deasupra sānului, īn asa-numitul grup ganglionar prepectoral, mergānd uneori la abces, ori se pot descoperi ganglioni aparuti brusc īn axila sau deasupra claviculei, de aceeasi parte sau de partea opusa.
     Observarea vizuala va continua cu māinile ridicate.
    
Urmatorul pas este palparea. Se va īmparti imaginar sānul īn patru cadrane pentru a palpa sistematizat zonele. Cu buricele degetelor aratator si mijlociu se va palpa fiecare dintre aceste zone atent. Sānul drept se examineaza cu māna stānga si invers. Pot fi descoperite formatiuni tumorale īn sine (se pot simti prin palpare) si care se manifesta de regula printr-o usoara jena la diverse miscari, femeia simte ca ceva, acolo, "o tine", Este cazul asa-numitelor tumori schiroase, care nu se dezvolta ca masa tumorala, ci mai mult ca tesut conjunctiv. De asemenea se poate constata o Crestere persistenta a temperaturii locale la nivelul sānului precum si māncarimi la nivelul glandei mamare
   
Ultimul pas īn examinarea sānilor īl reprezinta exprimarea mamelonului, adica strāngerea acestuia, pentru a se constata daca nu apar secretii, care uneori au caracter laptos, alteori sunt sangvinolente. Astfel de scurgeri pot persista mult timp dupa nastere, fiind cauzate de infectii cu streptococ la nivelul amigdalelor. Odata cu rezolvarea infectiei, īnceteaza si scurgerea. Cu toate ca secretiile nu sunt semnificative; nu apar numai īn caz de cancer, dar orice scurgere trebuie sa determine femeia sa se adreseze medicului.
      Urmarind cu atentie si constiinciozitate acesta inspectie a sānilor, putem constata, la timp, daca avem de-a face cu o serie de afectiuni, care pot fi consecinta dezvoltarii anormale a unei formatiuni tumorale, cu posibila metastazare la distanta: ganglioni, plamāni, ficat sau creier.
      Orice anomalie constata īn timpul examinarilor este un semnal de alarma si se va lua imediat legatura cu medicul.

     
Simptome precanceroase
   
      - inflamatia sānului cu debut brusc, dar care treneaza, care nu cedeaza la antibiotice sau la antiinflamatorii. Mai pot sa apara si modificari ale tesutului sānului, dupa un traumatism. Cānd apare un hematom, acolo ramāne o zona dura si, ulterior, la palpare, femeia īsi da seama ca zona respectiva creste.
       
- efecte secundare ale altor afectiuni, de exemplu boli ale sāngelui (leucemia) sau afectiuni ale ovarelor (ovarul polichistic , inflamatiile ovariene cronice).

     Cauzele aparitiei tumorilor si factorii de risc
     Cauzele aparitiei cancerului de sān sunt discutabile. Cele precise nu se cunosc īnca, la fel ca īn  toate celelalte tipuri de cancere.
   
Factori de risc generali:
         - angajarea femeii din ce īn ce mai mult īn viata sociala, ceea ce duce la nerespectarea programului de zi si de noapte, nerespectarea perioadelor de ciclu menstrual, cānd femeia are nevoie de odihna mai multa.
          - solicitarea fizica si nervoasa a femeii gravide, care la debutul sarcinii ar trebui sa stea linistita, nu īn conditiile de stres pe care le presupune deplasarea la serviciu si munca propriu-zisa.
          - perturbarea sanatatii sānului prin refuzul de alaptare a nou nascutilor; multe femei recurgānd la biberon si lapte praf, neavānd timp pentru hranirea adecvata a copilului. Unele femei fac acest lucru din motive strict "cosmetice", īn detrimentul sanatatii proprii si a propriilor copii.
         - exagerarea operatiilor estetice, stiut fiind faptul ca un cancer de san se poate dezvolta chiar de la nivelul cicatricelor sau pe fondul traumatismelor cronice repetate.
          - debutul vietii menstruale mai devreme, expune femeia la o perioada mai īndelungata de actiune a hormonilor si atunci ar putea sa apara cancerul de ovar sau de sān. De asemenea, se admite si ideea transmiterii genetice.

      
Existenta unui teren propice pentru dezvoltarea unui cancer de sān, si factorii specifici care pot concura la declansarea lui.
       Factorii de risc sunt foarte multi. Unii actioneaza o singura data si, pe un teren propice, declanseaza cancerul , altii actioneaza cronic, īn timp. Astfel, chiar statutul de femeie este un factor de risc, cu toate ca si barbatii pot fi afectati de cancerul de san, unde evolutia este mult mai rapida si duce de regula la deces pentru ca barbatul are tesut mamar mai putin decāt al femeii si atunci diseminarea (raspāndirea īn alte tesuturi) este mai rapida.
        
- aparitia mastozelor, mastitelor etc, īn cursul alaptarii;
        
- tulburarile de menstruatie īnsotite de suferinte secundare ale sānului - multe femei au dureri de san tn perioadele de ciclu menstrual, sānii sunt mai plini etc.;
        
- neefectuarea unui control hormonal si a unui tratament hormonal adecvat;
       
- expunerea la radiatii, fiind unanim recunoscut faptul ca radiatiile ultraviolete cresc riscul aparitiei cancerului de piele. Sānii nu sunt protejati de un strat foarte gros de piele, glanda mamara este expusa la actiunea razelor ultraviolete si atunci exista si problema aparitiei cancerului de sān la femeile care se expun la radiatii. Incidenta cancerului de san a crescut īn ultimul timp, de cānd exista aceasta moda "topless" (statul pe plaja cu sānii goi).
       
- factorii de metabolism, cum ar fi obezitatea, consumul excesiv al unor alimente nocive, droguri sau alcool, pot afecta glandele mamare. Consumul excesiv de alimente si bauturi acide, curele alimentare de tip restrictiv, care produc grave alterari de metabolism, īn final fiind indusa acidoza metabolica, principalul factor incriminat īn declansarea oricarui tip de cancer.
     
  - tratamentele hormonale efectuate de obicei fara un control prealabil, īn special administrarea de hormoni, pot determina aparitia unor tulburari la nivelul sānului si, ulterior, declansarea cancerului, abuzul de anticonceptionale (recomandate sau nu), care pot influenta negativ echilibrul hormonal al organismului femeii.
     
  - menopauza, mai ales cānd s-a instalat foarte devreme, ori a fost indusa in urma unor tratamente chirurgicale (histerectomii, interventii pe ovare etc.).
       
- alte boli care predispun la cancer: leucemiile, afectiunile ovariene (insuficienta ovariana, ovare polichistice etc.), bolile tiroidiene (hipertiroidia si hipotiroidia) pot determina secundar aparitia cancerului de sān.
      
- stresul, implicat īn modificarile starilor psihoafective ale femeii. La peste 90% dintre femeile cu cancer de san tumora apare īn urma unor traume psihice deosebite: pierderea cuiva drag din familie, divort, o pierdere financiara importanta, pierderea casei sau a serviciului.
        - lipsa orgasmului sexual, acesta fiind capabil sa produca o reorganizare, o echilibrare hormonala feminina si se refera la capacitatea femeii de a ajunge la orgasm īn timpul actului sexual, nu la numarul de acte sexuale sau daca este sau nu casatorita!
      
      
Tipuri de diagnostic
       Primul pas īn diagnostic este examenul clinic, pe care īl face ori medicul, ori femeia prin autoexaminare.  Īntotdeauna  este  foarte bine ca femeia sa se palpeze, atāt īn pozitie verticala, cāt mai ales īn pozitia culcat, deoarece multe tumori debuteaza undeva īn spatele sānului, īn santul submamar, unde sānul se uneste cu toracele. Autoexaminarea trebuie sa cuprinda:
        
- sānii, axilele, zona prepectorala (deasupra sānilor), zona de deasupra claviculelor. La orice denivelare descoperita īn aceste zone, la orice senzatie dureroasa sau neplacuta, femeia trebuie sa consulte imediat medicul.
        Urmeaza ca medicul sa recomande un examen ecografic cu indicatii si asupra vascularizatiei tumorii respective. Tumora poate fi masurata si se poate observa pe parcursul unei luni calendaristice (perioada premenstruala si cea postmenstruala) evolutia ei, inclusiv vascularizatia. O denivelare anormala nu īnseamna neaparat o tumora; pot fi noduli, chisturi mamare - dar si acestea pot fi considerate stari precanceroase sau se pot suprainfecta si pot da abcese neplacute. O serie de formatiuni tumorale au caracter benign. Īn acest sens pentru foarte multe tari, biopsia constitute sistemul ultim de referinta, prin care se pune diagnosticul cu certitudine, deoarece este o metoda invaziva. Foarte multe paciente se plāng de faptul ca tumora (care pāna atunci nu era dureroasa) devine brusc dureroasa sau creste īn volum, iar locul biopsiei pastreaza mult timp o senzatie de jena.
       Cele mai noi teorii īn diagnosticarea cancerului mamar, apreciaza gradul de extindere al cancerului īn functie de numarul de ganglioni care sunt prinsi īn axila. Este o metoda de diagnostic, dar nu de certitudine, pentru ca acest cancer, īn functie de locul unde este situat pe san, poate sa dea metastaze īn axila, sau de partea opusa īn axila, īn zonele supraclaviculare, uneori pe asa numitul lant ganglionar toracic intern, situat de o parte si de alta a sternului, īn torace. Cancerul de san disemineaza īntotdeauna īn ganglioni, dar nu putem spune cu certitudine daca aceasta diseminare este data de prezenta celulei tumorale sau este numai o inflamatie, ca la orice alta leziune. Ganglionii limfatici fac parte din sistemul imunitar, din mecanismul de aparare ce īmpiedica raspāndirea oricarei infectii sau proliferarea celulelor de tip inflamator, care īncearca sa atace īntregul organism.
       Unele femei sunt diagnosticate tardiv, cu cancere de san īn stadiul III sau IV. Stadializarea cancerelor ajuta la īncadrarea pacientei īn anumite proceduri terapeutice. Īn baza acestor stadii ( potentiale), se poate adopta o anumita terapie sau se pot face statistici de supravietuire, la aplicarea anumitor proceduri. Stadiile de dezvoltare ale cancerului au un caracter destul de scolastic. Fara īndoiala ca asa numitul grad IV, īn economia medicala actuala, reprezinta un grad foarte avansat, dar nici aici nu pot sa spun ca este letal, pentru ca am īntālnit reveniri spectaculoase din gradul IV, la fel cum exista si intrarea īn hibernare a tumorii īn acest grad.  Īn  cazul  cancerelor schiroase, care sunt retractive, rata de supravietuire este īndelungata, cu tratament adecvat - se cunosc cazuri de supravietuire la 16 ani de la diagnosticare! Chiar si pentru cazurile grave, fara speranta, exista tratamente eficiente, care pot evita decesul rapid al pacientului.
Se cunos situatii ale unor paciente din mediul rural care nu s-au tratat cu nimic. Au refuzat operatia, au refuzat tratamentul oncologic, nu au facut tratamente alternative, dar traiesc si īn prezent. Cum de a fost posibil acest lucru, ramāne un mister. Trebuie sa dam crezare statisticilor dupa care, īntre 7-8% din cancere se vindeca spontan sau intra īn starea de hibernare.

       Tratamentul cancerului
       Īn momentul īn care se descopera o tumora, prima tentatie este īndepartarea ei, prin interventie chirurgicala. Dar, datorita teoriilor elaborate īn timp (unele verificate, altele nu prea), s-a ajuns la concluzia ca nu trebuie sa abordam de la īnceput chirurgical tumora, ci chirurgia trebuie sa faca parte dintr-un sistem terapeutic care se bazeaza pe stabilirea diagnosticului īn urma biopsiei. Atunci, īn mod normal, trebuie stabilit un colectiv format din medicul chirurg, medicul oncolog, medicul radioterapeut si alti medici, care sa puna la punct protocolul terapeutic. Acest protocol poate sa includa iradierea ca prim pas.
       
  - iradierea urmareste uciderea directa, prin ardere (cu raze X sau cobaltoterapie) a tumorii de sān, cāt si a potentialelor metastaze din ganglioni. Radioterapia se face atāt pe sāni, cāt si pe ganglioni. Īn cazurile avansate, cānd exista metastaze osoase, se face radioterapie si pe metastaze.
       
  - chimioterapia, presupune administrarea de medicamente care se adreseaza strict celulei canceroase. Aici apare o ciudatenie: īn timp ce radioterapia actioneaza local, dar are si efect general (distruge celulele canceroase, astfel fiind benefica pentru īntregul organism prin faptul ca opreste proliferarea acestora), chimioterapia are īn primul rānd efecte adverse generale, fiind benefica local numai īn plan secundar. Efectele adverse ale chimioterapiei afecteaza foarte mult pacientul īn plan general, ducānd la caderea parului, atunci cānd dozele sunt puternice, senzatii de voma, de rau general etc.
       Aceste tratamente actioneaza asupra mecanismelor de īnmultire celulara, distrugāndu-le. Dar īnmultirea celulara, chiar daca este mult mai intensa la nivelul celulei canceroase, o avem si īn restul organismului si pielea īsi regenereaza celulele, si mucoasa digestiva, si firele de par, si unghiile, si ficatul etc. Astfel ca si mecanismele fiziologice de īnmultire celulara sunt blocate, distruse sau dereglate. De exemplu, o femeie nu mai are menstruatie dupa citostatice, la barbati se īnregistreaza o supresie hormonala care determina lipsa libidoului, aparitia impotentei etc.
         
- tratamentul chirurgical intervine dupa ce s-au realizat deziderate apreciate obiectiv, pe baza unor analize sau masuratori, īn urma radioterapiei.
       Dupa tratamentul chirurgical urmeaza o noua cura - fie de radioterapie, fie de citostatice - pentru a consolida efectele interventiei chirurgicale.

      
Eficienta interventiei chirurgicale
       Atāt timp cāt medicul chirurg, tinteste numai boala canceroasa (tumora īn sine) si nu tine cont de pacient, succesele vor fi limitate. Unii pacienti nu se simt deloc bine, din punct de vedere psihic, daca tumora nu este extirpata. Ei o simt, asteapta sa se retraga, asteapta de la medic sa faca ceva ca tumora sa dispara. lar medicul continua sa-i recomande chimioterapie si radioterapie, facāndu-l sa se simta din ce īn ce mai rau - atāt fizic, cāt si psihic. O operatie poate da pacientului senzatia ca a fost eliberat, "curatat" de boala. Dincolo de efectul psihic (foarte important, de altfel), o interventie chirurgicala facuta corect si la timp poate salva pacientul, poate vindeca boala. De aceea, foarte multi chirurgi folosesc īn terminologia curenta termenul de "curatare" a locului, ceea ce īi da un plus de siguranta pacientului.
       Īn cazul pacientelor acest "curatat" ar putea īnsemna pierderea unui sot - o trauma psihica majora. Suferinta psihica a unei femei care a suferit amputatia unuia sau chiar a ambilor sāni este foarte. Tocmai de aceea chirurgia si-a reconsiderat putin modalitatile de abordare si din ce īn ce mai des se face asa-numita sectorectomie - extirparea zonei afectate de tumora, īncercand sa se conserve restul.
       Totusi, exista trei situatīi īn care trebuie scos de la īnceput: īn cazul tumorilor ductale, al mastitei carcinomatoase si īn cazul īn care tumorile produc un disconfort pacientei prin marimea lor sau prin ulceratii (s-au transformat īntr-o rana). Radicalitatea oncologica, cu operatii amputante, se practica doar īn cazurile īn care se impune, pentru ca este deosebit de traumatizanta pentru paciente. Īn plus, complicatiile secundare - umflarea cronica a bratului, prabusirile scapulare determinate de extirparea unor muschi, periartrita cronica scapulo-humerala (un fel de inflamatie cronica a umarului), dezechilibrele de coloana sunt destul de des īntālnite īn astfel de cazuri.
       Ar trebui sa se renunte la ideea de operatie, macar pentru confortul psihic al bolnavului. Pe baza datelor unor scoli medicale de prestigiu, prin comparatie o operatie extinsa, versus cu o operaie minima, īnsotita de chimioterapie si radioterapie (din ce īn ce mai eficiente si cu efecte adverse mai putin nocive pentru pacient), rezultatele īn timp pot fi aceleasi. Asa ca, din punct de vedere profesional, ar trebui sa se apeleze la interventia minima.
       Daca la suferinta data de boala, de efectele secundare ale chimioterapiei si ale radioterapiei, care de obicei nu sunt palpabile fizic, se mai adauga si suferinta pe care o produce medicul chirurg, prin afectiunile secundare amintite anterior, nu se poate considera ca este aplicat un tratament corect pacientei cu cancer de sān. Īn plus, nu se poate compensa pierderea unui san cu o proteza, pentru ca interventiile prin radioterapie si chimioterapie fac ca pielea si organismul pacientei sa raspunda negativ la proteza. Se poate recurge īn timp la aceasta protezare, dar nu imediat.

      
Eficienta tratamentului hormonal
       Cancerul de sān, ca si cancerul de prostata, beneficiaza de un tratament suplimentar fata de alte tumori, respectiv tratamentul hormonal. Din tesutul tumoral extirpat īn urma interventiei chirurgicale (nu din biopsie) se fac teste imuno-histochimice care stabilesc raspunsul imunitar al organismului fata de tumora, dar si o serie de teste hormonale, care ne arata daca tumora este influentata hormonal sau nu. Īn functie de aceste teste se pot recomanda terapii de blocaj hormonal ori se poate interveni chirurgical sau prin radioterapie, pentru stoparea functiei ovariene. Aici intervine īnsa problema intrarii femeii respective īn menopauza fortata, astfel ca medicul nu va mai sti daca simptomele sunt date de boala īn sine sau de instalarea menopauzei, deci dificultatea cazului se amplifica. Si daca ne gāndim ca acest cancer poate fi determinat si de instalarea fortata a menopauzei, gānditi-va ce se īntāmpla de fapt! Tocmai din aceasta cauza se fac comisii de studiere a cazului, care includ obligatoriu si un medic endocrinolog.
       Īn practica medicala se pot īntālni doua situatii de suprimare chirurgicala si medicamentoasa a unui anumit tip de hormon care le declansa pacientelor boala. Desi uneia dintre paciente i-au fost extirpate ovarele si altei paciente i s-a facut radioterapie (deci, practic, organele lor nu mai puteau sa-l secrete), acel hormon era totusi prezent īn analizele de laborator. Totodata, s-a observat ceva foarte interesant: la femei, chiar daca le sunt scoase ovarele, nu o sa le creasca barba si nu o sa vorbeasca mai gros, pe cānd la barbati, daca li se extirpa testiculele, ei īn mod sigur vor capata caractere feminine: vor fi putin mai nevrotici, vor īncepe sa vorbeasca mai subtire etc. De unde concluzia ca extirparea ovarelor nu rezolva decāt teoretic problema hormonala la femei, hormonii producāndu-se si altundeva īn organism.

       
Eficienta tratamentelor complementare
        Sustinerea imunitara a organismului trebuie sa intre īn terapia curenta, alaturi de terapia oncologica specifica. Imunoterapia (o ramura inclusa deocamdata īn terapiile complementare, dar care de fapt ar trebui "avansata" īn categoria terapiilor traditionale) reprezinta o terapie de stimulare sau de modulare imunitara, īn functie de particularitatile si nevoile pacientului. Aceasta este, de fapt, o terapie de crestere a capacitatii de aparare a organismului, utila īn orice afectiune. Exista mai multe teorii contradictorii, conform carora organismul ba poate sa atace singur celula canceroasa, depistānd functia ei anormala, ba ca nu ar putea sa o atace, pentru ca, de fapt, este o celula care-i apartine, nu-i este straina precum o bacterie, de exemplu. Īn orice caz, se constata ca īn boala canceroasa  exista o imunitate scazuta. Poate fi consecinta bolii cum la fel de bine poate fi cauza declansarii afectiunii, rezultatul terapiilor oncologice clasice, urmarea depresiei psihice a pacientului etc. Deocamdata, totul este la nivel de teorie. Cert este ca, īn practica, terapia de stimulare imunitara este foarte importanta, pentru ca sustine organismul īn lupta cu cancerul, īl fereste de efectele secundare ale diverselor infectii, raceli sau alte afectiuni care pot sa apara concomitent, ori de efectele bolilor cronice preexistente ale bolnavului de cancer. Sustinerea imunitara a organismului trebuie sa intre īn terapia curenta, alaturi de terapia oncologica specifica.
       Extractul de vāsc
       Īn cadrul terapiilor imuno-modulatoare īn momentul de fata se pune accent pe extractul de vāsc ISOREL, datorita experientei dr. Eduard Togoreanu de peste 15 ani, īn urmarirea efectelor acestuia, īn diferite tipuri de cancer. Cu mult timp īn urma, o echipa de medici, farmacisti si cercetatori din domeniul medical, au ajuns la concluzia ca, acolo unde nu pot ataca direct boala, pentru ca nu sunt suficiente informatii despre ea trebuie sa īncerci fie preventia, fie sa cresti rezistenta organismului, prin administrarea de medicamente, prin crearea unui ambient special, prin terapii naturale (īn special fitoterapie), care sa refaca imunitatea organismului si sa-i creasca gradul de suportabilitate a bolii. Se stie ca cele mai bune mecanisme de vindecare nu le poseda medicina, ci tot organismul omenesc. Plecānd de la aceasta teorie, s-au creat diverse terapii de sustinere a organismului. Printre ele se numara si extractul de vāsc, promovat pentru prima data īn medicina antroposofica, folosit de multa vreme ca imunomodulator complex. Studiile facute pāna īn prezent arata foarte clar ca ISOREL actioneaza īmpotriva cancerului de orice tip, prin cresterea limfocitelor T, care intra īn strategia de aparare a organismului, favorizānd metabolismul ficatului, metabolismul cerebral, stimulānd timusul si rata de īnmultire celulara normala, nu cea aberanta. De asemenea, ISOREL actioneaza direct asupra membranei celulei canceroase, care are alte caracteristici decāt celulele normale, producānd anumite blocaje la nivelul membranei, stopāndu-i astfel dezvoltarea. Deoarece efectele lui secundare sunt legate numai de supradozare (ca orice alt medicament sau chiar un banal ceai), extractul de vāsc este, un medicament de uz general imunostimulator, foarte important īn cadrul complexului terapeutic actual īn cancere. Atentie, ISOREL nu este un produs alternativ, nu īnlocuiegte terapia oncologica, ci poate fi considerat mai degraba un preparat complementar imunomodulator.
       Studiile si cercetarile efectuate de-a lungul anilor, īn care a fost folosit, ne arata ca efectele extractului de vāsc sunt reale si este un  adjuvant necesar, care sustine foarte bine organismul īn timpul terapiilor oncologice clasice. Bolnavul care primeste extractul de vāsc suporta mult mai usor chimioterapia si radioterapia, se reface mai rapid dupa proceduri, este protejat de toxicitatea acestora asupra sistemului nervos, asupra celulei hepatice etc. ISOREL nu vindeca, nu face minuni, nu salveaza bolnavul de cancer īn lipsa altui tratament, dar este un factor terapeutic natural care ajuta pacientul īn lupta cu boala si īn recuperarea dupa starile toxice date de celelalte terapii cunoscute.
      
Miscarea fizica
       Plecānd de la statistici, s-a constatat ca sportivii sunt mai putin predispusi la dezvoltarea cancerului. Vorbim inclusiv de gimnaste sau handbaliste, unde īntālnim traumatisme frecvente. lata ca prima metoda de recuperare a unui bolnav de cancer este miscarea fizica, cu atāt mai mult recomandata dupa operatii serioase, de extirpare a sānului, atunci cānd īntreaga musculatura pectorala este scoasa si apar probleme de statica a coloanei vertebrale, probleme respiratorii, toracale, probleme la articulatia umarului din partea operata etc. Īn prima etapa, aici se recomanda kinetoterapia si gimnastica medicala, care ajuta recuperarea. Indiferent de marimea sānului, acesta este un factor de greutate pe care creierul īl īnregistreaza, asadar extirparea lui va duce la diferente de greutate, de echilibru, va lipsi o chinga musculara importanta pentru articulatia umarului si un sprijin corect pentru coloana. De aceea, procedurile amintite trebuie īncepute imediat dupa cicatrizarea operatiei.
      
Tehnicile de relaxare si odihna pacientei sunt, de asemenea,foarte importante. Problema este daca reusim sa le implementam sau nu pe bolnava. Exista deci, la femei, o serie de "fixatii gospodaresti" pe care este foarte greu sa le suprimi si care creeaza un stres major, daca nu sunt facute la timp.
     
Echilibrul psihic
       Este foarte importanta atmosfera din cadrul familiei pacientei, dupa o astfel de interventie chirurgicala. Barbatii obtuzi ajung sa divorteze dupa ce sotiile lor pierd un sān, considerānd ca nu mai sunt atragatoare. Unii chiar afirma ca nu mai simt nici o atractie sexuala pentru ele. Aici are nevoie de consiliere psihologica nu pacienta, ci sotul ei.
       De asemenea, nu trebuie sa uitam un aspect foarte important: confruntarea dintre pacient si societate, aceasta īnsemnānd atāt reteaua oncologica īn care ajunge pentru tratament, cāt si reīncadrarea sociala dupa terapie, respectiv recapatarea locului de munca al pacientei.
      Dieta
       Bolnavul de cancer trebuie lasat sa manānce ce vrea, ce are pofta, ce poate, fiindca un pacient care face, chimioterapie are greturi, varsa.
       Exista īn lumea medicinii naturale interdictii majore, care sunt de fapt calamitati pentru bolnav. De exemplu, interzicerea consumului de cafea, desi studiile de biochimie arata ca cofeina este un anticancerigen redutabil. La fel, interzicerea consumului de vin, desi studiile atesta ca resveratrolul (prezent īn vinul rosu si strugurii rosii) este un antiinflamator redutabil. Sau mitul ca nu trebuie consumata carne de nici un fel, pentru ca proteina animala hraneste celula canceroasa. De fapt, proteina animala are un rol benefic īn organismul uman, īn procesele biochimice. Majoritatea ideilor preconcepute legate de cancer sunt legende; nici una nu se bazeaza pe fiziologie si nici pe biochimia alimentara. Sunt "gaselnite" care prind foarte bine la publicul neinformat, pentru ca au o umbra de logica. La fel ca si teoria calirii prin frig - sa stai īn frig sau sa faci baie la copca, pentru a te cali. Dar daca organismul nu are suficiente resurse de termoreglare, nu te vei cali niciodata. Germanii au ajuns la aceasta concluzie, dupa 50 de ani de studii.
       Administrare de minerale, oligoelemente, vitamine, antioxidanti
       Ca si īn cazul oricarui tip de cancer, s-a constatat ca, īn timpul administrarii citostaticelor, exista o depreciere a refacerii pancreasului, a celulelor din tubul digestiv, tulburarea digestiei, si atunci este utila administrarea de zinc, pentru sustinerea pancreasului sau a glandelor salivare. De asemenea, este utila administrarea de seleniu, magneziu, mangan, cupru, argint, aur (care scad īn starile canceroase), pentru refacerea echipamentului enzimatic al organismului. Se poate administra si un anumit tip de calciu biologic, pentru prevenirea osteoporozei. Se recomanda antioxidanti (dar nu cei de tip vitaminic, pentru ca o parte din vitamine scad efectul citostaticelor). Vitaminele A, C si D se pot administra īn pauzele dintre citostatice.
       Mai exista un antioxidant de tip nou, pentru care cercetarile initiale au pornit de la Coanda si au fost finalizate īn SUA. Se numeste Microhidrin si este un antioxidant pe baza de eliberare de ioni de hidrogen, ce se cupleaza foarte usor la radicalii liberi, iar moleculele rezultate sunt eliminate de organism pe cai fiziologice. Nu are efecte secundare si actioneaza foarte eficient.
     
Alcalinizarea sāngelui
      La fel de importante sunt procedurile de alcalinizare a sāngelui. Exista pulberi minerale cu potential alcalin intens, care se administreaza zilnic si prin care se obtine o alcalinizare a sāngelui, corectānd astfel tendinta la aciditate sanguina care este declansata fie de cancer, fie de chimioterapie sau radioterapie.
       Medicina americana utilizeaza foarte mult fermentii digestivi - nu exista pacient bolnav de cancer care sa nu primeasca fermenti digestivi, care ajuta procesele de digestie.
       Toate acestea se gasesc sub forma de produse naturale, ca suplimenti alimentari. Atentie, totusi, nu toate sunt eficace - depinde de doza, de firma producatoare, de contextul īn care se recomanda. Din fericire, exista teste dupa care medicul poate aprecia daca este nevoie sau nu de administrarea lor.

       Preventia cancerului de sān, contextul īn care se declanseaza boala
       Chiar daca incidenta cancerului de san a tot crescut īn ultimii ani, femeile trebuie sa stie ca un control minim, ca banala autoexaminare, sau legatura directa cu medicul le poate salva viata. Cancerul de sān poate fi prevenit, exista un context īn care se declanseaza boala. Primul pas este ca pacienta sa ajunga la medic si apoi - foarte important - sa-si gaseasca un medic cu care sa poata sta de vorba.
       Oricum, pacientul trebuie sa stie un lucru foarte important: sa nu se bazeze pe spusele unui singur medic. Se recomanda obtinerea a trei opinii medicale. Chiar daca aceste consultatii se traduc īn costuri suplimentare, pretul platit va fi infinit mai mic decāt un diagnostic gresit De asemenea, pacientul trebuie sa se informeze asupra bolii, inclusiv din revistele de specialitate, sa īncerce sa-si cunoasca si sa-si īnteleaga boala.
       Daca - Doamne fereste! - diagnosticul de cancer se confirma, este foarte importanta lupta. Pacienta trebuie sa-si doreasca vindecarea! Cel mai simplu este sa puna māinile pe piept si sa astepte sa moara, conform legendei despre cancer. Nu se moare din cancer, se moare daca esti dezinformat, daca intri pe māna cui nu trebuie, daca faci ce nu trebuie, daca intri īn panica, daca nu mai esti atent. Pacienta trebuie sa faca pasii expusi pentru a depasi aceasta legenda care, din pacate, are baze foarte solide, si acestea sunt: neglijenta, descoperirea tardiva a bolii, intrarea pe māna unor terapeuti nepregatiti, lipsa de informare corecta, starea de panica ce o va īmpiedica sa ia o hotarāre corecta.


C 2014 - 2016 by Olimp Star
Prin utilizarea acestui site sunteži de acord cu termenii si condižiile de utilizare
Cancerul de sān
cancerul de sân


index sitemap advanced
site search by freefind
informaţii utile
AcasăTratamente naturisteTerapii complementareTulburări de sexualitateTumorile maligne
Alimentaţia raţionalaMedicina acasăCorpul umanCosmeticaAlte articoleForumContactHarta site-ului

Tumorile maligne
Cancerul de sān