Polenul recoltat de albine, forme terapeutice de administrare ale polenului; afectiuni si tratamente cu polen
polenul, forme terapeutice de administrare
Polenul este o pulbere de obicei galbena, constituita din grauncioare microscopice, ce sunt amplasate, în saculeti, pe vârful (anterele) staminelor, care constituie partea reproducatoare masculina a florii. Polenul mai este definit si ca o pulbere galbena produsa de staminele fanerogamelor, celulele reproducatoare masculine. Este o substanta ce se gaseste în florile care au înflorit sau sunt îmbobocite, dar pe cale sa se deschida. Acesta este polenul brut în starea lui naturala. Valoarea terapeutica si nutritionala a acestuia este relativ scazuta, si nu face obiectul acestei pagini. Ceea ce ne intereseaza în mod deosebit este polenul recoltat de albine. Polenul recoltat de pe anterele staminelor este "tratat" cu saliva albinelor, bogata în enzime speciale si în amestec cu putin nectar se formeaza un "ghemotoc" ce se prinde de piciorusele lor. Acesta este ceea ce cunoastem ca "polenul recoltat de albine". Polenul are deci o dubla geneza: vegetala si animala; este alimentul plastic al albinelor. Polenul în aceasta stare este divers colorat. Cel galben-auriu provine de la papadie, iar cel galben ceva mai deschis, de la floarea-soarelui; cel rosiatic cu siguranta a fost cules de pe florile de mar, de par sau de piersic, în timp ce cel de un rosu intens este de pe florile de castan. Exista si polen albastrui, de la diferitele specii de nalba, mov - de la coriandru, sau chiar negru, de la mac. Dar cum albinele nu culeg polen doar de la o singura planta, ci prefera diversitatea, polenul terapeutic este multicolor. Cel mai bogat în vitamine si nutrienti este polenul poliflor, care provine din mai multe surse.
    
Caracterizarea biologica si biochimica a polenului, pornind de la analizele efectuate pentru specialistii în nutritie, dietetica si terapeutica au luat în studiu polenul recoltat de albine ca resursa naturala valoroasa, atribuindu-i rolul complex de "hrana functionala".
      Polenul contine o cantitate mare de vitamine, coenzime si chiar hormoni, precum si toti aminoacizi esentiali, partial esentiali si neesentiali. Din aceasta cauza polenul este considerat un "super-aliment". 
      Polenul de albine este considerat unul dintre cei mai sanatosi nutrienti pe care natura îi poate pune la dispozitie. Este utilizat de mii de ani ca supliment nutritional, medicament, revigorant, indicat pentru mentinerea tineretii si vitalitatii, pentru stimularea organismului în lupta împotriva bolilor si pentru conferirea unei stari de bine general.
      
Valoarea terapeutica si nutritiva a polenului este evidenta în toate tipurile de carente nutritionale în care este necesar sa se utilizeze produse a caror concentratie în principii active este superioara mierii.
      Polenul are o compozitie chimica complexa, predominant proteica, zaharuri reducatoare si nereducatoare, lipide simple si complexe, vitamine, enzime, substante minerale, principii cu actiune bactericida si bacteriostatica, substante de tip hormonal, fitohormoni, pigmenti de natura carotenoida si flavonoida.
      Este bogat mai ales în vitamine din complexul B (B1, B2, B3, B6, B12), antioxidanti, inclusiv beta caroten, vitamina C si vitamina E, acid folic, provitamina A. Deasemenea, polenul contine minerale ca: fosfor, calciu, potasiu, fier, magneziu, iod. Polenul este compus din aproximativ 55% carbohidrati, 35% proteine, 3% vitamine si minerale, 2% acizi grasi si 5% alte substante nutritive. Contine de doua ori mai multe proteine decât carnea de vita si reuseste sa aiba un continut de grasimi foarte scazut.
      Poate fi considerat o sursa excelenta de proteine pentru vegetarieni, fiind foarte bogat si în aminoacizi esentiali. Din punct de vedere al analizei nutrientilor, polenul este unul, daca nu chiar cel mai complet nutrient natural. 30 de grame de polen aduc organismului aproximativ 28 de calorii. Din aceste 30 de grame, 7 grame sunt carbohidrati, 15% este lecitina, 25% proteine de cea mai buna calitate.
      De ce polenul recoltat de albine este atât de special? Raspunsul este simplu: orice organ capabil de reproducere trebuie sa fie bogat si sa contina toate elemente nutritive necesare vietii. O granula (pelota) de polen contine între 100.000 si 5.000.000.000 de grauncioare microscopice de polen, fiecare fiind, în parte, capabil sa asigure reproducerea speciei sale vegetale.
      Polenul pare sa fie sigur în administrare, cu toate ca specialistii se mentin destul de rezervati daca este vorba sa recomande polen pentru o afectiune specifica. Actiunea polenului în cazul administrarii pentru o anumita afectiune se  manifesta stimulând functiile organismului în totalitatea lor. Polenul are o actiune generala si nu specifica. Aceasta proprietate este data de compozitia complexa pe care o are fiecare graunte de polen capabil de a genera o noua fiinta. Polenul poate sa fie implicat si în aparitia unor fenomene alergice importante. În cazul în care exista alergii alimentare, specialistii recomanda ca polenul sa fie evitat.
      Ingestia de polen, survenita pe un teren atopic, poate fi raspunzatoare de aparitia dispneei, pruritului si urticariei
tegumentare, edemului glotic si chiar a anafilaxiei. De asemenea, polenul nu este considerat sigur pentru femeile însarcinate, indiferent cât de multe substante nutritive ar contine. El nu trebuie consumat ca atare nici în perioada de lactatie si de hranire la sân a bebelusului. Acest fapt se datoreaza în principal riscului ca polenul sa contina si anumite pesticide sau fertilizatori artificiali, precum si fungi, în cazul în care nu a fost depozitat corespunzator.

    
Principalii constituienti organici ai polenului si rolul acestora:
    - aminoacizi (metionina. valina, jizina, cistina, glutamina etc.) care accelereaza functionarea ficatului si implicit dezintoxicarea organismului;
    - grasimi si mai ales acizi nesaturati - linol, acid linoleic, acid arahidonic. - care joaca un rol important în prevenirea arterosclerozei, fermenti, hormoni, vitamine, flavonoizi, necesari organismului, pentru marirea puterii de rezistenta;
    - vitamina A. Polenul contine de 20 de ori mai multa vitamina A decât morcovul, si tot deasemenea, provitamina A;
             -
complexul vitaminic B: B1, B2, B3, B5, B6, B8, B12 cu rol complex pentru organismul uman. Vitaminele B sunt utilizate pe rol de coenzime (componente-cheie ale enzimelor) în aproape orice parte a organismului. Ele sunt esentiale in mentinerea sanatatii sistemului nervos, a pielii, parului, ochilor, ficatului si a cavitatii bucale, precum si pentru pastrarea unui bun tonus muscular in tractul gastrointestinal. Vitaminele B dau de asemenea energia necesara metabolismului carbohidratilor, grasimilor si proteinelor.
             - vitamina C: antioxidant, protejeaza corpul prin distrugerea radicalilor liberi din fluidele organismului.
             -
vitamina E, reduce partial afectiunile provocate de bioxidul de carbon si de bioxidul de sulf.
             -
rutin (polenul este sursa cea mai bogata în aceasta substanta), pentru a asigura prevenirea hemoragiilor la nivelul creierului, inimii sau retinei; ameliorarea conditiei organismului în starile de alergie prin diminuarea  producerii si eliberarii de histamina; mentinerea stratului de colagen, esential în pastrarea bunei structuri a stratului exterior al pielii (epiderma); are rol esential în absorbtia vitaminei C; faciliteaza vindecarea ranilor; întareste capilarele sanguine, fapt pentru care este  recomandat în tratamentul venelor varicoase, ulceratiilor si hemoroizilor; previne cancerul; creste capacitatea organismului de a lupta împotriva infectiilor virale;   
             - lecitina si în special acizi nucleici.
      Suplimentarea cu polen a regimului alimentar adauga organismului substante de baza ale acizilor nucleici, realizându-se astfel o moderna terapie celulara necostisitoare.

    
  Constituientii anorganici ai polenului:
    - macroelemente: fier, magneziu, calciu, potasiu, sodiu, clor;
    - microelemente: crom, cupru, mangan, nichel, seleniu, zinc;
             -
minerale: fosfor, calciu, potasiu, fier, magneziu, iod.

  Afectiuni în care este recomandata administrarea polenului. În principal polenul se administreaza pentru ameliorarea functiilor deficitare la un moment dat, ale organismului, în formele de carenta proteica si în bolile care atinge parenchimul hepatic (steatoza hepatica, hepatita toxica, hepatita cronica, ciroza). Administrarea polenului în a doua jumatate  a perioadei de sarcina, combate oboseala, scade retentia azotata, reduce edemul si frecventa toxemiei si creste calitatea laptelui matern. De asemenea în principiile active ale polenului, s-au identificat substante estrogenice cu efecte benefice pentru femeile cu exces de foliculina, prevenind  sau chiar ajutând la tratarea unor afectiuni care pot deriva din surplusul de hormoni estrogenici (tumori mamare, fibrom uterin, fibroza mamara). Cercetarile asupra polenului de albine indica utilizarea acestuia în disfunctiile sexuale: impotenta, frigiditate, în dereglaje neuropsihice (astenie, surmenaj, stres, migrene, insomnie).
     
             - digestia - regleaza tranzitul intestinal, mai ales în cazurile de constipatie cronica sau diaree, stimuleaza arderea grasimilor si ajuta la controlul greutatii;
             -
functionarea sistemului imun si stimularea detoxifierii organismului;
             -
îmbunatatirea circulatiei sanguine sistemice;
             -
ameliorarea astmului;
             -
cresterea capacitatii de efort si îmbunatatirea performantei sportivilor;
             -
reducerea nivelului colesterolului;
             -
reducerea efectelor secundarea ale chimioterapiei;
             -
îmbunatatirea potentei si cresterea libidoului;

      
Alte caracteristici ale polenului: afrodiziac, anabolizant biologic, antibacterian, antidepresiv, antiinflamator, antiparazitar, antipiretic, antitoxic, biostimulator, dietetic, antianemic, diminueaza hemoragiile, scade colesterolul, euforizant, amelioreaza functiile cerebrale, gastrice, ale intestinului gros, functiile hepatice, sexuale, ale tiroidei, intervine în procesul cresterii, în procesul nasterii, amelioreaza structura pielii, întinereste mintea, creierul si viata emotionala. Întareste capilarele sanguine, inima, sistemul imunitar. Este un tonic general.

      
Indicatii generale, afectiuni: distrofii, anorexie, rinita alergica, boli hepatice, ulcer gastro-duodenal, tulburari de dinamica sexuala, prostatite, hiper lipidemie, anemie, angina pectorala, insuficienta cardiaca, tulburari de circulatie periferica, flebite, ulcer varicos, varice, schizofrenie, oligofrenie, în medicina sportiva ca stimulator al efortului fizic, adjuvant în neoplazii.
 
     
Afectiuni ce pot fi prevenite cu ajutorul polenului
      Accidentul vascular - este prevenit de consumul zilnic de polen. Responsabil pentru aceasta calitate este, dupa parerea specialistilor, un aminoacid continut de polen, rutina, care are un efect de tonifiere a vaselor de sânge. Acelasi aminoacid, dar si efectele de reglare a tranzitului intestinal pe care le are polenul fac ca acesta sa aiba un efect favorabil si în prevenirea si combaterea varicelor si a hemoroizilor.
      
Adenomul de prostata - trei studii facute în paralel de catre cercetatori din Stockholm (Suedia), Kyoto (Japonia) si Munchen (Germania) au aratat ca tratamentul cu polen de albine da rezultate exceptionale în tratarea adenomului de prostata în faza acuta, dar si în forma cronicizata. Cercetatorii din cele trei orase au mai observat si o îmbunatatire considerabila a potentei pacientilor care au urmat acest tratament cu polen. Conform acelorasi cercetari, cel mai potrivit este tratamentul de lunga durata (minimum 60 de zile) cu acest remediu, luat în cantitati de minimum 10 grame pe zi, în combinatie cu un alt produs al stupului, laptisorul de matca (100 mg pe zi).
      
Alcoolismul - polenul micsoreaza dependenta fata de alcool, reduce depresia si anxietatea persoanelor care au deprins acest viciu îngrozitor - acestea sunt rezultatele unor studii facute în Finlanda si în Rusia. Se iau 15-30 de grame (1-2 linguri) pe zi, în cure de 30 de zile, cu 15 zile de pauza.
      
Alzheimer (boala) - procesele de îmbatrânire a sistemului nervos sunt încetinite de aminoacizii, vitaminele, mineralele si enzimele din compozitia polenului. Pentru prevenirea Alzheimerului si a altor tulburari neurologice conexe cu înaintarea în vârsta se recomanda efectuarea a 3-4 cure cu polen pe an, de câte o luna fiecare, timp în care se consuma zilnic câte zece - douazeci de grame de polen. 
      
Anemia, tulburarile de metabolism si hormonale la adolescenti - trei cercetari succesive facute la spitalul universitar din Sarajevo, pe loturi de paciente cu vârste cuprinse între 15 si 24 de ani, au aratat ca polenul are o influenta uimitoare în corectarea anumitor probleme specifice acestei vârste. Administrarea în cure îndelungate a acestuia reduce semnificativ incidenta acneei juvenile, are un efect reglator în mai mult de jumatate din cazurile de dismenoree, stimuleaza productia de hemoglobina. Aceleasi rezultate exceptionale au fost obtinute în acest domeniu, al tulburarilor care apar în perioada pubertatii si a adolescentei, de doi cercetatori romani, G. Calcaianu si F. Cozma, care au administrat pacientilor o combinatie de polen, miere si laptisor de matca. De altfel, mai multe studii ale celor doi cercetatori români pe produse apicole sunt adesea citate în literatura internationala de specialitate.
      
Arterioscleroza, valori ridicate ale colesterolului, tulburari ale circulatiei cerebrale - în toate aceste afectiuni s-a demonstrat o intensa actiune a polenului administrat sistematic. Principiile active ale acestuia ajuta la redobândirea elasticitatii vaselor de sânge, reduce valorile colesterolului negativ, amelioreaza circulatia cerebrala. Se ia polenul amestecat cu miere în dozele precizate anterior, în paragraful referitor la administrarea acestui produs.
      
Cancerul - dupa parerea lui Ernesto Contrera, un doctor în medicina american, specializat în oncologie: "Nu exista un produs, natural sau de sinteza, care sa se poata compara cu polenul de albine în prevenirea bolii canceroase". Într-adevar, prin continutul sau de vitamine, de enzime care regleaza digestia si metabolismul ori care stimuleaza imunitatea, polenul este un excelent produs profilactic contra cancerului. Se recomanda minimum trei cure a câte o luna cu polen de albine, în dozele potrivite pentru fiecare în parte si precizate în paragraful în care am vorbit despre administrarea acestui produs.
      
Cancerul uterin si mamar - Dr. Peter Hernuss, de la spitalul universitar din Viena, a observat rezultatele obtinute prin administrarea polenului de albine la un lot de 25 de femei bolnave de cancer uterin inoperabil. Rezultatele au fost încurajatoare: dupa câteva saptamâni de administrare sistematica a acestui produs (10-20 de grame pe zi), s-a observat diminuarea unor simptome, cum ar fi astenia psihica si fizica, greata, inapetenta. Analizele de sânge au aratat o intensificare a actiunii sistemului imunitar în sensul fagocitarii formatiunilor tumorale, intensificare obiectivata prin cresterea productiei de celule imunocompetente, precum si a productiei de anticorpi specifici. Un alt studiu, facut de data aceasta la spitalul universitar din Sarajevo, a aratat ca femeile cu tumori uterine si mamare care faceau cobaltoterapie au tolerat mult mai bine acest gen de terapie cu efecte adverse extrem de dure, atunci când au consumat zilnic polen. De asemenea, organismul lor a luptat mult mai bine cu boala canceroasa în urma administrarii acestui produs.
      
Constipatia si alte tulburari de tranzit intestinal - anumite substante active din polen stimuleaza activitatea întregului tub digestiv, având si un foarte interesant efect reglator al tranzitului. Cercetari facute în anii 70 arata ca polenul combate constipatia, dar este foarte eficient si în cazurile de diaree sau infectii ale intestinului, continând substante antibiotice care regleaza flora intestinala. Conform unui studiu francez, publicat în revista "La Revue de Pathologie Generale et de Physiologie Clinique", acest produs apicol este eficient si în infectii ale tubului digestiv, cu Escherichia coli sau cu Proteus. Se administreaza în cure scurte, de 7-14 zile, câte o lingurita înainte de fiecare masa.
      
Depresia si neurastenia - în anii 80 au fost efectuate mai multe experimente cu pacienti suferind de depresie cronica si de diferite forme de astenie psihica, studii care au condus la concluzii încurajatoare. Mai mult de 30% dintre cei care au luat polen vreme de trei luni au remarcat gradat o crestere a tonusului interior, o tendinta de a se implica în activitati creative, precum si o diminuare clara a gândurilor si tendintelor depresive. Poate parea un procent redus, dar rivalizeaza cu cel al unor medicamente de sinteza considerate printre cele mai bune, în conditiile în care efectele adverse ale polenului sunt insignifiante, în comparatie cu cele ale medicatiei psihotrope alopate.
      
Infectiile respiratorii - prin continutul sau de antibiotice, antivirale si imunostimulente naturale, polenul este un excelent mijloc de prevenire a virozelor si a infectiilor bacteriene respiratorii. Se administreaza în cure de câte o luna, timp în care se consuma 10-30 de grame zilnic. Pe an se recomanda, pentru a preîntâmpina bolile respiratorii, efectuarea a 2-3 cure.
      
Infertilitatea la barbati - un studiu facut la spitalul universitar din Sarajevo (fosta Iugoslavie), de catre doctorul în medicina Izet Osmanagic, a aratat fara dubiu ca un consum regulat de polen duce la o amplificare a activitatii gonadelor, la cresterea productiei de spermatozoizi, precum si la îmbunatatirea acestora. Studii recente germano-suedeze, facute pe un esantion de 93 de barbati, au aratat ca prin cura cu polen sunt preîntâmpinate infertilitatea si impotenta la barbati cauzate de înaintarea în vârsta, dar si de diferiti factori de stres (fizic sau psihic), cum ar fi poluarea, carentele în alimentatie, tensiunea emotionala prelungita, odihna insuficienta etc.
       
Întârzierile de crestere la copii - un studiu facut la un spital de copii din Cordoba (Spania) a aratat ca administrarea zilnica a cinci-zece grame de polen favorizeaza dezvoltarea si consolidarea oaselor, accelereaza dezvoltarea sistemului nervos si ajuta la amplificarea functiilor cognitive ale celor mici. Polenul este recomandat chiar si în cazurile în care deja a aparut un retard al dezvoltarii fizice si mentale a copiilor.
     
  Menopauza prematura - polenul contine substante estrogene si stimulente ale activitatii glandulare la femei, având un efect global de reîntinerire cu totul remarcabil. Se administreaza sub forma unor cure de 28 de zile, cu 12 zile de pauza, minimum 4 cure pe an. Acelasi lucru este valabil si pentru barbati, pentru prevenirea andropauzei premature.
   
  Obezitatea - un ajutor foarte bun în combaterea acestui adevarat flagel al lumii civilizate este polenul de albine. Acesta regleaza tranzitul intestinal, favorizând eliminarea, stimuleaza metabolismul, ajutând la o mai buna "ardere" a caloriilor. Acest produs este foarte pretios în tratamentul îngrasarii si pentru ca da un plus de tonus fizic si psihic, plus care va face mai facila abordarea exercitiilor fizice, care sunt absolut necesare în cazul acestei afectiuni.

     
Contraindicatii în administrarea polenului:
      Nu este indicat sa se administreze polen persoanelor cu excitabilitate sexuala, psihica sau nervoasa crescuta. De asemenea, în majoritatea hiperfunctiilor hormonale (cu exceptia excesului de foliculina), acest produs apicol trebuieste evitat sau mult limitat.
În caz de obezitate, hipercolesterolemie si hipertrigliceridemie,
tratamentul cu polen cere îndrumare si supraveghere competenta.
     Se va administra numai la recomandarea medicului în:
             -
obezitate;
             -
exces de colesterol si lipide în sânge;
             -
în adenom de prostata;
             -
hiperfunctii hipofizare, tiroidiene, suprarenale si testiculare;
             -
hiperexcitabilitate sexuala;
             -
ateroscleroza cerebrala avansata.
      Este interzisa administrarea în:

                 - alergii de tip respirator la polen de albine (atentie, nu la cel anemofil);
                 - alergii de tip alimentar;
                 - alergie digestiva (crampe abdominale, diaree etc.), atunci când polenul se administreaza normal, per oral;
                 - diabet zaharat. Polenul poate contine pâna la 30-32 % glucide si nu se recomanda deci în cantitate mare la diabetici; în cantitate mica poate avea însa rezultate foarte bune, având în vedere ca polenul contine toti amino-acizii esentiali necesari sintezei insulinei;
            -
ulcer gastro-duodenal, gastrita, când polenul este administrat crud (brut), înainte de mese, în cantitate relativ crescuta, datorate exinei care poate avea o structura aspra, "tepoasa".

      Cum recunoastem polenul bun pentru terapie
      În primul rând dupa aspect, mai ales prin stralucire - trebuie sa fie deschis la culoare si sa nu aiba nuante terne, chiar daca în el exista si granule închise la culoare. Apoi, nu trebuie sa fie acru (ceea ce înseamna ca a prins umezeala, este foarte toxic) si nici sa nu aiba gust de ars (ceea ce înseamna ca a fost uscat necorespunzator si nu mai are valoare). Gustul normal al polenului este cel dulce-aromat. Cel mai bun este cel foarte proaspat, care este moale si putin umed (dar nu acrit!). Cel cu granulele foarte tari si aproape fara miros este vechi si nu mai are decât 10-20% din proprietati, deci nu va fi folosit.

      Pastrarea polenului
      Se face într-un recipient de sticla ermetic închis, pentru a nu trage umezeala si a nu permite oxidarea si degradarea accelerata a principiilor sale active. De asemenea, se tine pe cât posibil la întuneric, pentru ca si lumina duce la o pierdere mai rapida a calitatilor sale terapeutice. Ideal este ca polenul sa fie pastrat la o temperatura de 0-4 grade Celsius (în frigider), pentru ca în el exista foarte adesea oua de larve, care se pot dezvolta rapid.

      Administrarea polenului de albine
     
Este foarte important ca polenul sa înceapa sa fie consumat lent deoarece unele persoane pot avea reactii alergice.    Daca suntem pentru prima data consumator de polen recoltat de albine, începem prin a pune sub limba 2 granule pentru testul de sensibilitate. Daca apar mâncarimi, usoare inflamatii, sau stranut, aceasta este o situatie de intoleranta si va trebui consultat un nutritionist. În aceasta situatie se pot administra capsule pentru a evita contactul cu membranele mucoase.
      În situatia în care reactia fata de polen este tolerabila, se va continua cu câte 2 granule în fiecare zi pâna ce nu mai apare nici o reactie, apoi doza zilnica va creste lent.
      Daca la primul test nu apare nici o reactie, se va începe cu 3 granule pe zi, cantitatea crescând cu câte 2 granule la doua zile, pâna ce se ajunge la 1/2 lingurita pe zi. În continuare cantitatea poate creste treptat pâna la 1-2 lingurite pe zi sau chiar mai mult functie de metabolismul individual. Pentru o mai buna absorbtie a compusilor nutritivi din polen, granulele trebuiesc mestecate bine, pentru a sparge peretele celular  al acestora.
           1. Consta în administrarea ca atare a polenului, fara a fi macinat. Se recomanda sa fie omogenizat în miere de albine deoarece aceasta joaca rolul de vehicul al compusilor nutritivi ridicând gradul de asimilare. Ratiile sunt urmatoarele:
                - copiii sub trei ani nu vor consuma polen;
                - persoanele cu probleme hepatice si copiii între trei ani si opt ani vor consuma maximum 5 grame (1 lingurita) pe zi;
                - copiii între opt si doisprezece ani vor consuma 10 grame (2 lingurite) pe zi;
                - între doisprezece si cincisprezece ani se pot consuma câte 12-15 grame (o lingura) pe zi;
                - adultii si adolescentii pot consuma pâna la 25-30 de grame (2 linguri) pe zi, având grija sa faca 3 saptamâni de pauza, dupa o luna de cura.
      Polenul ingerat ca atare trebuie administrat înainte de masa, pe stomacul gol. Acest produs al stupului va fi mestecat foarte bine înainte de a fi înghitit, altfel el neputând fi asimilat de organism, din cauza unei membrane nedigerabile în care este învelit de catre albine. Aceasta forma de administrare este mai greu suportata de multe persoane, întrucât produce jena gastrica si/sau fenomene alergice. Din acest motiv, prezentam în continuare alte doua metode:
           2. Polenul se administreaza în aceleasi doze recomandate mai sus, dar înainte se macina fin cu râsnita electrica de cafea, pâna se formeaza o pulbere, care se înghite în combinatie cu miere. La fiecare lingurita de polen macinat se adauga alte doua lingurite de miere, cu care se amesteca bine, asa încât sa formeze o pasta. Aceasta pasta de polen cu miere este mai usor de suportat de catre persoanele cu o sensibilitate alergica crescuta, precum si de cei  care nu agreeaza gustul polenului.
          3. Se recomanda în special persoanelor care au o sensibilitate gastrica deosebita, suferind de arsuri la stomac (pirozis) ori care au alte probleme ale tubului digestiv, ce se amplifica la administrarea polenului. Acestia vor combina pulberea de polen (obtinuta prin macinare cu râsnita electrica de cafea) cu apa. La o lingurita de polen se adauga 1-6 lingurite de apa, formându-se o solutie de o consistenta variabila, de la cea pastoasa la cea perfect lichida. Solutia obtinuta se bea pe stomacul gol sau, daca nici asa nu este suportata, dupa o masa usoara.
         Polenul nu trebuie niciodata administrat fiert, deoarece caldura îi distruge multe dintre elementele constituente (vitamine, enzime, hormoni).
         La orice tulburare care apare pe parcursul curei cu polen este indicat sa consultati un medic, pentru a stabili daca o puteti continua sau nu.

     
Caracteristicile polenului bun pentru terapie:
                - aspect stralucitor, deschis la culoare si sa nu aibe nuante terne (chiar daca în compozitie apar si granule închise la culoare);
                - gustul nu trebuie sa fie acru. În sens contrar înseamna ca a prins umezeala si în acest caz este foarte toxic. De asemenea nu trebuie sa aiba gust de ars (înseamna ca a fost uscat necorespunzator si nu mai are valoare);
                - trebuie sa fie uscat în asa fel ca granulele de polen sa alunece unele pe lânga altele ca particulele de nisip.
         Cel mai bun polen este cel proaspat care este moale si putin umed (fara a avea gust de acru), dar care nu rezista în timp. De acea el se usuca în anumite conditii, care sa-i permita o buna conservabilitate. Acesta este tare si are un gust dulceag si usor parfumat.

     
Forme terapeutice de administrare a polenului
    
Polenul se poate administra atât în stare proaspata (cruda) cât si în stare uscata. Polenul uscat se prezinta sub forma de granule sau pulbere (pentru anumite retete se cere macinarea granulelor de polen). Polenul proaspat este deosebit de concentrat în principii active. Activitatea biologica a produsului crud se reduce la jumatate în cca 5-6 ore de la recoltare.
    
- în stare cruda, acest produs al stupului, se administreaza ca atare, câte 2-3 lingurite pe zi, sau sub forma de bautura preparata
    
- bautura apicola cu polen se prepara în recipienti de sticla, prin dizolvarea a 180g miere  în 800g de apa la temperatura obisnuita, pentru a evita (la o temperatura ridicata) distrugerea multor principii active. Când dizolvarea este completa, se adauga 50 g polen proaspat sau uscat - sub forma de pulbere (granule macinate). În continuare se agita, lasându-se, apoi recipientul închis, 2 zile la temperatura camerei, timp în care se initiaza procesele fermentative. Începând din a treia zi, bautura cu polen poate fi consumata. Înainte de consum, lichidul se omogenizeaza cât mai bine. Se recomanda consumul unui pahar (200 ml) imediat dupa mese.
      -
pasta de miere cu polen se prepara amestecând miere 5 parti cu 1 parte polen uscat si macinat. Se prepara doar cât este necesar pentru consumul dintr-o zi. În mod obisnuit se administreaza câte 2 lingurite de amestec dupa cele 3 mese principale.
      -
polenul granulat (uscat) se administreaza, imediat dupa mesele principale, initial în doze de atac de 30-40 g (4-6 lingurite), apoi în doze de întretinere de 15 g -20 g (2-3 lingurite). Acest mod de administrare este recomandat numai persoanelor care nu prezinta nici un fel de simptome alergice sau de intoleranta la polen.
      -
pulberea de polen (polenul pulverizat) se obtine prin râsnirea granulelor chiar înainte de folosire De obicei, nu se administreaza intern ca atare, ci intra în compozitia bauturii si pastei cu miere. Se mai foloseste extern, prin pudrare sau în amestec cu ceaiurile specifice, în alopecie.

      Calendarul tratamentelor cu polen
       O cura cu polen trebuie sa dureze 30-40 zile, fiind urmata de o luna pauza, dupa care tratamentul poate fi reluat.   Persoanele care folosesc întâia data polenul sau care nu au recurs la acest produs apicol de mult timp, este bine sa recurga la o prima cura mai scurta (8-20 zile - recomandat 14).


Sănătate - terapii complementare - apiterapia



portalul tău de informații și divertisment
Acasă Sănătate Lifestyle ShopMan Cariera Relații Știri Astrologie Divertisment Utile Casa Religie Forum Contact

© 2014 - 2016 by Olimp Star
Prin utilizarea acestui site sunteți de acord cu termenii si condițiile de utilizare

Polenul
index sitemap advanced
site search by freefind
Polenul, forme terapeutice de administrare.